O atitudine este o organizare relativa de conceptii, crezuri, sentimente si obisnuinte ce reprezinta obiecte semnificative, grupuri sau simboluri. O tendinta psihologica este exprimata prin evaluarea unei entitati particulare cu unele grade de aprobare sau dezaprobare.
Structura atitudinilor poate fi descrisa de trei compnente:
Componenta afectiva implica sentimentele, emotiile in fata obiectului in fata caruia se manifesta. Un bun exemplu ar fi teama de paienjeni.
Componenta conotativa sau determinata de obiceiuri este atitudinea care influeanteaza felul in care actionam. De exemplu unele persoane tipa atunci cand vad paienjeni.
Componenta cognitiva estea cea care implica cunostiintele si crezurile unei perosna despre un obiect. Un bun exemplu ar fi cunoasterea despre faptul ca paienjenii pot fi periculosi.
Atitudinile sunt diferite in functie de indivizi. Exista patru zone functionale in care se manifesta atitudinea, clasificate astfel de Daniel Kantz in 1960:
- Cunoastere. Atitudini determinate de cunoasterea asupra sensului vietii sau a vietii in general. Functia cunoasterii se refera la nevoile noastre de la o lume care este relativ stabila. Acesta ne de posibilitatea sa prevedem ceea ce se poate intampla si ne da un sentiment de control. Atitudinea ne poate ajuta sa organizam si sa structuram experienta. Cunoscand atitudinea unei persoane in acest sens ne poate ajuta sa ii prevedem reactiile sau obiceiurile. De exemplu stiind ca o persoana este religioasa putem prevedea ca sa va duce la biserica.
- Autoexpresivitatea. Atitudinea pe care o avem ne ajuta sa aratam cine suntem si ne poate face sa ne simtim bine aratandu-ne adevarata identitate. Exprimarea propiei personaliatati poate fi nonverbala: prin haine specifice, sloganuri, accesirii, machiaj etc. atitudinile noastre ne fac sa ne identificam, ne ajuta sa ne exprimam sentimentele, valorile, crezurile.
- Adaptivitatea. Daca o persoana exprima flexibilitate ceilalti o vor rasplati acceptand-o si sustinand-o. de exemplu sunt oameni care isi flateaza sefii si care nu exprima idei ce nu sunt acceptate. Exprimarea adaptativitatii poate fi nonverbala (gandeste-te la un politician care saruta un copil). Atitudinea ne ajuta sa facem parte dintr-un grup si functiile adaptive ne ajuta sa ramanem in acel grup/ oamenii cauta alti oameni care sa semene cu ei, sa aiba crezuri si convingeri similare.
- Functia autodefensiva se refera la mentinerea unei atitudini care ne protejeaza si care ne justifica actiunile ce ne fac sa ne simtim vinovati. De exemplu, un copil se poate apara autnci cand se simte umilit printr-o atitudine negativista si agresiva.
Oamenii a caror mandrie a avut de suferit pot adopta o atitudine defensiva. Aceasta functie are tonuri psihiatrice. Atitudinea pozitiva are o functie protectiva si ne ajuta atat sa ne autoaparam cat si sa avem buna imagine despre noi.
Ideea de baza din spatele acestor functii este ca atitudinea ajuta o persoana sa medieze intre propriile nevoi si lumea exterioara.