Dependenta de jocuri de noroc a fost inclusa in terapia de tratament psihologic recent si nu exista foarte multe studii de specialitate care sa-i demonstreze eficacitatea. Interventia psihologica si tehnicile acesteia pentru jocul patologic de sansa se refera si se aplica in mod direct la reducerea riscului comportamental in timpul jocului si se refera indirect, la cresterea calitatii vietii pe masura ce problemele care au dus la capatarea dependentei se rezolva si ele. Atunci cand se incepe tratamentul cu dependentii de jucatori de noroc, specialistii se confrunta cu anumite probleme, in principal cu faptul ca acestia neaga si sunt convinsi de faptul ca ei nu sufera de nici un fel de dependenta, nu sunt informati si nu sunt siguri ca exista specialisti psihologi/psihiatri care i-ar putea ajuta sa depaseasca aceste probleme, se tem de faptul ca ar putea fi stigmatizati de catre ceilalti, in principiu nu vor sa renunte la joc iar familiile acestora de foarte multe ori nu acorda suportul adecvat.
Persoanele dependente au un anumit grad de dificultate si/sau refuz de a se angaja in tratament si de obicei acesta este direct proportional cu varsta, sexul, istoricul familiei sau numarul de incercari esuate de a inceta jocul( cu cat mai multe incercari esuate cu atat sansa ca dependentul sa renunte este mai scazuta). In ceea ce priveste varsta, cu cat patologia s-a instalat de mai mult timp, cu atat este mai dificil de vindecat, in ceea ce priveste sexul s-a constatat ca acest tip de dependenta la barbati este mai dificil de tratat decat la femei iar cu privire la istoricul familiei, daca in familie au mai fost cazuri de jucatori patologici, dependentul este mai greu de tratat.
Deasemenea multi dependenti se confrunta cu o anumita coexistenta cu alte probleme sau dependente cum ar fi consumul de alcool sau droguri, o depresie instalata, acestea contribuind si ele la dificultatea sporita de a fi tratati. Sociopatii si cei care comit acte frauduloase au mult mai putine sanse de reusita. Putem aduce in discutie si lipsa suportului acordat de sistemul social care cu cat este mai putin din partea familiei, cu atat mai mult dependentul este mai dificil de recuperat. In 2009 s-a facut un studiu de specialitate in care au fost evidentiate anumite bariere ce impiedica solicitarea ajutorului de la specialist de catre jucatorii dependenti. In majoritatea cazurilor apare intentia expresa a jucatorului de a se ocupa de aceasta problema, se confrunta cu teama de a fi stigmatizat, lipsa informatiilor privind tratamentul si alte probleme de natura practica referitoare la tratament.
Este necesar ca jucatorii sa fie atentionati ca jocul de sansa patologic nu reprezinta altceva decat o tulburare comportamentala si pentru a ajunge la rezultate favorabile este nevoie de o schimbare in atitudine si de acceptarea faptului ca au o probleme ce necesita atentie de specialitate.